Lightlife

-Scuza-ma, dar cred ca iti apartin aceste chei! ii spun ei.
- Da, dar aveam impresia ca le-am pus in geanta…iti multumesc!
-Pentru putin…te numesti Mihaela cumva?
-Da, cum de ti-ai dat seama?
-Paai, scria pe brelocul tau.
-Uf, ce zapacita sunt.Da, sunt Mihaela, incantata de cunostiinta, dar tu cine esti?
-Paul, cred ca avem un prieten in comun.
-Da?, pe cine oare?!
-Cred ca te-am vazut impreuna cu Bogdan.
-Ah…Bogdan.Ea le facu semn fetelor sa plece fara ea, in timp ce se asaza la o alta masa

Incepe sa imi povesteasca despre cum l-a cunoscut si cum au ajuns, unde au ajuns acum.Ii pare
rau pentru ceea ce a facut, dar se simte oarecum ciudat sa ii spuna si lui asta in fata, mai ales
dupa cate i-a facut.

“Tind sa cred ca, odata ce vezi ca multi sunt complet pe dinafara in ceea ce priveste o relatie,
realizezi cat de importante sunt acele persoane, putine la numar de altfel, care intradevar tin la
tine si te iubesc pentru ceea ce esti”-spuse ea, la ca care eu o completez, spunandu-I ca viata e
prea scurta pentru a da cu sutul unui potential partener, sau de ce nu, unui prieten pe viata.

-Ce te-a facut sa il parasesti? o intrebam eu.
-Pai, aveam impresia ca…tine prea mult la mine…
-Si asta e un lucru rau?
-Atunci mi se parea asa, dar acum cand am observat cat de rece este lumea, nici nu stiu ce sa mai
zic.

E usor in ziua de astazi sa cadem prada “tentatiilor”, mai ales daca suntem si slabi de fire.I-am
spus ca totul va fi bine, si iesind amandoi pe usa, incepe sa ploua torential afara.Ne adapostim

intr-o statie de microbuze, unde printr-o coincidenta ne intalnim cu el…

Avea sa imi spuna ca au niste neintelegeri de ceva timp si ca, ea avea nevoie de timp sa se mai
gandeasca incotro se da duce aceasta relatie.El a pasuit-o mult timp, in speranta ca ea isi va da
seama cat de mult tine la el…dar nu a fost sa fie asa deloc.
L-am intrebat de cat timp erau impreuna si mi-a spus ca abia sarbatorisera un an.S-au cunoscut
intr-o zi calduroasa de toamna.Se puteau auzi in aer sunetele clopoteilor care vesteau inceputul
unui an nou scolar.Tot acestia, vesteau si inceputul unei relatii pe care multi ar putea considera ca
fiind una bazata pe sentimente adevarate, un lucru rar in ziua de astazi cum am mai spus.
Tot el imi povestea de prima intalnire a lor.Ambii erau asa timizi incat, cu greu a facut cineva
primul pas si s-au tinut de mana.Nu mai stiu sigur cine spunea ca Dumnezeu ti-a lasat spatiul
dintre degete, doar ca cineva sa il umple, dar avea perfecta dreptate.Parfumul ei il invaluia
completa, era “semnatura” ei caracteristica si o simtea dintr-o multime de oameni de pe strada.Nu
stiu daca cineva ii invidia, dar in mod cert era un cuplu putea sa reziste ani buni daca nu avea sa
intervina un alt “factor”…

In urma cu o luna, la niste cursuri la facultate un alt tip se baga mereu in seama cu ea, fie la
biblioteca, fie la laboratoare.Oriunde avea ocazia sa vorbeasca cu ea, o facea.Si stia ca ea are pe
cineva in acel moment si nu i-a pasat nicio secunda de acest lucru.Tot se purta frumos in preajma
ei si asa au ajuns sa devine din ce in ce mai apropiati, el bineinteles, vroia doar sa profite de
naivitatea ei.Crezand ca o sa fie mai fericita si implinita alaturi de noul baiat, inventa tot felul de
pretexte sa nu se mai intalneasca, devenise mai retrasa.Se simtea ca nu mai era ea insasi, apoi a
venit cu scuza aceasta sa ia o pauza scurta pentru a limpezi apele.Cand colo, ea nu stia cum sa ii
spuna ca nu mai pot fi impreuna…
Este trist cand te gandesti ca, ne rezumam numai la fericirea noastra si ii uitam pe cei din jur care
la randul lor ne-au facut fericiti in foarte multe momente, care ne-au ajutat sa trecem peste
anumite momente grele din viata noastra.Inteleg foarte bine prin ce trece acum.Poate mintea ii
este invadata de sentimente de ura, manie, tristete si e normal…dar trebuie sa intelegi ca viata nu
merge decat inainte.Nu putem trai in amintiri frumoase tot timpul.Cum am mai avea loc pentru
cele care vor urma?
I-am spus sa se linisteasca, si ca totul va fi in ordine.Nu va fi ultima oara cand ne vom
vedea.Dupa ce ne-am luat ramas bun, am zis: De ce sa nu aflu si cate ceva de la ea?Am gasit-o
intr-un restaurant cu niste colege de-ale ei.Am avut grija sa o fac sa isi uite ceva pe masa, doar sa
ma pot intalni cu ea sa discutam…

Ar fi momentul sa spun scopul pentru care am “revenit”…
Cu totii avem un scop in viata.Fiecare poate marca pozitiv sau din contra, negativ viata oricaruia
dintre cei care il inconjoara.Nu cred ca sunt primul care va spune ca dragostea(ce a mai ramas
din acest sentiment) este intr-o continua degradare.La urma urmei, de ce nu ar fi?
Ne-am “umplut” cu atata superficialitate incat, daca cineva incearca sa se apropie de noi mai
mult, este practic blocat.Am construit aceste ziduri pentru a ne apara de persoanele care ne vor
raul, dar uitam ca mai sunt si persoane bune care se resemneaza la primul esec si isi formeaza o
impresie gresita despre noi. “Te iubesc…” De cate ori ati auzit cuvantul acesta, pur si simplu
aruncat in vant? Il vedem scris pe inimoare de plus, il auzim in media, adesea rostit de vedete
care, dupa un an sau doi apar in diverse reviste de scandal ca ar insela persoana cu care este intr-
o relatie la acel moment.De cand a venit asa de usor sa spui Te iubesc ?
Consider ca, acele persoane care vor intradevar sa spuna aceasta expresie, se gandesc mult mai
mult inainte de a o face.De ce? Pentru ca o implicare asa de mare de ordin sentimental nu se
realizeaza chiar usor.Va mai aduceti aminte cand a-ti spus pentru prima oara Te iubesc? Poate
erati copii, poate adolescenti?Cert este ca a fost un lucru foarte greu de spus.
Priviti in jur…ce modele avem de urmat? Mi-ar placea sa pot spune ca sunt multe dar nu, nu este
chiar asa deloc.Peste tot se promoveaza ideea asta de aventura.Acum nu ma intelegeti gresit, e ok
din cand in cand cu scopul de a realiza ce e bine si ce nu, dar se pare ca unii nu au inteles ideea
asta.
Mergeam pe strada cand, fara sa vreau am intors o privire catre laptopul unui tanar care parea
foarte trist.Vazusem o parte din convorbire si, din cate mi-am dat seama, prietena ii spusese ca
relatia nu mai poate continua.In prima instanta mi-a venit un pic sa rad(stiu, sunt cam nesimtit).
Am observat ca asa se face mai nou.Comunicarea verbala a luat locul unui simplu mesaj aruncat
in vant.De ce? Este mai comod? O asemenea chestie trebuie spusa fata in fata cu persoana
caruia ii este destinat mesajul pentru simplul fapt ca propozitia simpla nu reprezinta nimic fara
expresivitatea care o ai in momentul in care spui ceea ce spui.
M-am intors de la masa mea si am inceput o conversatie cu el…

M-am trezit ca dintr-un somn adanc doar ca sa imi dau seama ca totul e pierdut, sau asa gandeam
inainte sa imi vorbeasca un “prieten” bun.Nimic din jur nu mi se parea cunoscut.Eram inconjurat
de o lumina puternica, un alb imaculat.Ma simteam usor, fara nicio grija.Deodata mi-am dat
seama unde sunt.
Nu stiu daca cineva, pana acum a mai plans in acest loc, dar cred ca eu sunt primul sau, cel putin
printre primii.De ce sa plang intr-un loc asa de minunat spui?
Uneori luam viata ca pe un joc , nu credem ca niste lucruri asa de rele ni se pot intampla chiar
noua, nu?Spunem ca avem tot timpul din lume sa facem, sa dregem dar oare chiar asa este?
Pentru mine nu a fost chiar asa.Am fost un tip perfect normal ca oricare altul, nimic in plus,
nimic in minus.Totusi, ceva a fost in minus.Nu am fost in stare sa iubesc pe cineva.Absolut orice
faceam, era in zadar si nu reuseam decat sa ma afund si mai mult in butoiul cu melancolie.Mereu
am vrut sa am pe cineva cu care sa imi pot impartasi micile chestii care impreuna fac ceea ce noi
numim viata.
Sa nu credeti ca nu am incercat…nu…am incercat chiar de prea multe ori.Mi s-a spus ca nu va fi
usor sa iubesti pe cineva in viata si asa a fost.Am intalnit persoane care m-au folosit cu scopul de
a trece peste momentele dificile din viata lor.Am mai intalnit persoane care nu au vrut sa fie
iubite, la care o simpla declaratie de genul “Te iubesc” i-a facut sa realizeze ca m-am atasat mult
prea mult, mult prea repede de ei.
O singura data as putea spune ca am intalnit pe cineva care m-a iubit, in purul sens al
cuvantului.Numai ca, soarta a avut alte planuri cu mine.Bariera care ne-a despartit a fost chiar un
parinte de-al meu care nu concepea ca eu sa fim impreuna cu o persoana de o religie diferita de-a
mea.Am aflat chestia asta in cel mai dur mod.Va puteti imagina, cum este sa va sunati persoana
iubita numai ca ea sa va raspunda plangand si sa va spuna ca pana aici a fost?Este ingrozitor si
mai rau este ca, nu am avut ce face.Am incercat tot ce mi-a stat in putere dar nu si nu.Cine stie ce
o fi vorbit in acea seara…oricum nu vreau sa imi imaginez.
Cred ca ma pot considera o persoana care nu a “frant” inima nimanui.Am fost un tip simplu,
retras care rareori se baga undei nu-I fierbea oala.Poate din acest motiv, nu am fost in stare sa
gasesc pe nimeni care sa ma iubeasca pentru cine sunt.Nu sunt extrema introversiunii, dar nici
extreme de comunicativ nu m-am considerat.La un moment dat, dupa un timp petrecut in preajma
mea, chiar va puteti simti bine si nu spun eu asta, ci o spuneau prietenii mei.Putini la numar, dar
foarte loiali si care au fost mereu pentru mine, in absolut orice moment al vietii.Ma bucur ca am
avut privilejul sa cunosc asemenea persoane, acestea fiind foarte rare in zilele noastre.
Nu am vrut sa ii fac sa planga niciodata dar acum, chiar fara sa vreau ii vad plangand dupa
mine.De ce?Nu am fost cine stie ce piatra de temelie a vietii lor, si nu cred ca am influentat pe
nimeni asa de mult incat, trecerea mea sa le provoace o asemenea tristete.
Am spus atatea despre mine, dar nu am spus in esenta cine sunt, nu? Sunt Paul si am ajuns “aici”
dintr-o chestie foarte stupida.Dar nu asta conteaza acum.
Mi s-a mai dat o sansa.O sansa sa fac ceva bun, sa ii ajut pe altii.Daca eu nu am avut norocul
asta, macar sa pot sa ii indrept pe altii spre calea cea buna.Mai exista oare iubire adevarata in ziua
de azi?Da, din moment ce eu am fost trimis, exista.
Si cat timp am fost in viata, i-am invidiat ( poate e un cuvant prea dur) dar in orice caz, m-am
bucurat cand vedeam oriunde, un cuplu fericit, niste tineri fericiti.M-am gandit ca poate intr-o zi
am sa intalnesc si eu pe cineva pentru mine.